Pentru ca mi-am inceput blog-ul “invinetind” reputatii facultatii, trebuie sa scriu acest post, ca un omagiu pentru oamenii minunati pe care i-am intalnit in cei aproape 4 ani si sa conving lumea ca nu urasc facultatea asta (de tot).

Desi as vrea sa incep cu profesorii din anul 1, trebuie neaparat sa ii multumesc unuia cu care m-am intalnit abia acum, in anul 4.

La materia numita Managmentul Proiectului am avut de facut un start-up de la 0 (more or less fun than it sounds). La prezentarea proiectului, pentru ca am avut de luat in considerare un buget restrans, eu si colegul de proiect am preluat multe roluri in firma, eu ajungand sa iau o mare parte din logistica si administratie. Ca raspuns din partea profului am primit ceva ce nu am crezut ca voi auzi vreodata in Poli (not an exact quote): “Nu te minimiza. Nu esti o secretara. In cateva luni o sa ai o diploma, ai facut 4 ani de facultate si nu orice facultate. Ai muncit sa ajungi aici. Ai valoare. Si voi toti. Sunteti niste oameni cu valoare!”. Mi-a luat multa putere sa imi tin lacrimile si sa nu incep sa plang in fata intregii clase. Pentru prima oara cineva venea si ne valida, nu pentru renumele facultatii, nu pentru renumele profesorului X care ne-a predat, ci pentru munca depusa de noi sa ajungem unde suntem. E atat de dureros ca nimeni nu realizeaza ca iesim ceea ce iesim nu datorita facultatii, ci in mare parte datorita noua. Ca aia buni nu i-au facut profii buni. Ca aia cu 10 pe linie care copiaza si titlul materiei la examen nu sunt mai importanti ca aia care iau 6 cu ce au iei in cap. Ca toate eforturile si lucrurile prin care trecem sunt ceea ce ne formeaza.

Desi am apropiat materia cu mult scepticism, cu frustrarea faptului ca pana si in anul 4 facem ceva cu aproape nicio relevanta pentru cariera, cursurile si laboratoarele mi-au dovedit ca proful nu vorbeste aiureli si chiar incearca sa dea MP-ului o noima de relevanta in contexul carierei si viitorului nostru. Dar la final, la proiect, proful de MP mi-a castigat tot respectul si admiratia. El e unul dintre acei putini pe care inca nu l-a stricat sistemul, caruia inca ii mai pasa de studenti ca indivizi nu ca o masa colectiva, care inca lupta pentru noi.

Un alt profesor minunat pe care il admir enorm este profesorul de USO din anul 1. De atunci, George a ales sa plece din facultate si cred ca e o mare pierdere, nu pentru facultate ci pentru noi studentii. In anul meu, 2015, vineri a fost prima zi de facultate, iar in orarul nostru vinerea aveam doar cursul de USO. Da, a fost un curs asa misto ca 4 ani mai tarziu inca tin minte asta. Fiind primul curs din anul 1, proful a vazut de cuvinta sa faca o scurta introducere despre facultate all in all. Ceea mai misto parte e ca ne-au pus cursul intr-o sala prea mica sa incapem toti 100+ ai seriei, ca atare erau peste 10 oameni pe pervaz si trepte, ceea ce a fost un soc pentru prof. Ne-a intrebat daca poate sa faca o poza pentru ca nu a mai vazut in sala lui atatia oameni vreodata. Eram asa de multi ca nu am incaput intr-o singura poza. Apoi ne-a spus cateva chestii care pentru mine au reprezentat busola prin facultate. Imi pare rau ca nu imi mai amintesc totul cu exactitate, dar stiu ca a spus ca toti venim aici asteptand ca facultatea sa ne invete chestii care apoi sa iesim in lume cu ele si sa putem sa le aplicam, dar defapt facultatea nu te invata nimic. Nu te invata nimic concret, dar te invata sa gandesti. GOD, was he right! Facultatea nu iti ofera cunostiinte nepretuite, dar iti ofera un mod de gandire, iti programeaza creierul, intr-un fel in care niciun curs online sau orice altceva nu o face. Nu informatiile sunt ceea ce fac un om cu facultate diferit, ci gandirea lui. Un al lucru important pe care l-a spus a fost ca fiecare materie din facultate o sa fie ca o caramida la fundatia cunostiintelor noastre. Facultatea nu o sa ne invete ceva complet, o sa ne dea baza pe care noi sa construim mai departe. Ne-a spus ca e bine sa alegem 1 lucru care ne place, si sa construim pe acel lucru. Ca e ok sa nu iti placa toate materiile si nu trebuie sa fii As la tot, pentru ca in final o sa ramai doar cu baze in toate domeniile si nimic mai mult in niciunul.

Cred ca a fost cel mai bun sfat de cariera primit in viata mea. Datorita acestui lucru m-am concentrat pe ce imi place, m-am putut angaja in domeniul meu dupa anul 2. Am ales sa nu irosesc timp si energie pe lucrurile care nu ma ajuta mai departe. Am trecut mai usor peste socul ca la final de 4 ani sunt putine chesti concrete pe care mi le amintesc, fata de multi colegi care acum spun cu amaraciune ca facultatea nu te invata sa faci nimic defapt. Si cel mai important, pot sa observ cum gandirea mea de acum e la kilometrii distranta de gandirea pe care o aveam atunci, cand stateam pentru prima oara intr-o banca de curs.

Si apoi, au mai fost, chiar multi. Proful de mate, Duca, care pe atunci ni se parea mai interesat sa ne dea lectii de viata decat sa ne invete mate, dar acum ii ducem toti dorul. Profii de PC, care ne luau pe multi dintre noi fara o noima de programare si chiar se chinuiau ca fiecare in parte sa inteleaga codul. Nu sa scrii mecanic, nu sa copiezi. Sa intelegi. Proful de Mecanica, Craifaleanu, care desi exigent si rece, era genul de om care stia sa obtina respectul, care preda ireprosabil, care isi construise o metoda bine pusa la punct, care era corect. Chiar daca nu lua timp sa se ocupe de fiecare individual, se asigura ca ce oferea la nivel colectiv era de o inalta calitate. Am aflat de la o colega si imi doresc mult sa nu fie adevarat ca a murit. Daca este, e o mare pierdere pentru Poli si pentru studentii care vin. Poate daca toti profii dezinteresati de studenti ar avea nivelul acesta de exigenta si perfectionism fata de ei insisi si materiile lor, nu ar deranja pe nimeni ca nu le pasa efectiv de noi. Semestrul 2 nu a fost unul la fel de fericit.

Anul 2 a venit cu si mai multe dezamagiri, dar in anul 2 am ales sa urmez Retele Locale la CTI, unde am intalnit un profesor cu adevarat extraordinar, RR, la cursurile caruia ma duceam de drag, chiar nu am lipsit la niciunul. 2 ore cat vorbea reusea sa capteze complet atentia, preda intr-un mod dinamic si in aelasi timp reusea sa introduca si noutati tehnologice (in sfarsit cineva in facultatea asta care vorbeste despre realitatea din afara ei!) si sfaturi. Nu imi notam nimic pentru ca nu aveai timp sa iti notezi ceva, dar cand plecai intelegeai lucrurile despre care a vorbit si chiar puteai sa explici logica din spatele lor. Am fost complet fascinata de aceasta materie. Si ca dovada ca nu numai eu credeam ca preda misto, desi prezenta nu era obligatorie sala era aproape plina tot timpul. Sa ai o prezenta la curs de peste 50% in Poli cand nu e obligatoriu e remarcabil. Apoi am avut norocul sa lucrez in privat cu un alt profesor de la CTI, ironic care preda tot retele la alta serie, de la care am invatat multe lucruri practice care m-au ajutat mai departe. Datorita lui am primit si cateva lectii de business de la un profesor de la ASE care mi-a luat un an si sa realizez cata valoare au. In semestrul 2 am facut, tot la CTI, Protocoale de Comunicare la seria CD, unde dinnou am dat de un prof foarte foarte bun. Ce au toti profesorii astia 3 in comun este interesul fata de studenti, pasiunea reala pentru domeniul lor, dorinta de a impartasii aceasta pasiune cu noi, conexiunea la realitatea tehnologica din afara facultatii si incercarea de a lega cat mai mult ce se intampla acum in piata cu ce predau, dar si respectul pe care ei il ofera sudentilor. Este foarte greu sa respectiu un profesor care vine si te trateaza pe tine ca student ca pe un fel de obiect nedorit pe care trebuie sa il suporte dar pe care il detesta. Cred ca datorita acestor 3 profesori eu am reusit in foarte mare parte sa continui facultatea in momente de mare dezamagire.

Pe langa cei 3 profesori de la CTI, am avut in semestrul 2, la SDED, un om plin de umor care cred ca era admirat si placut de absolt intregul colectiv, Calin. Ca si alti oameni tineri, au fost prea multe ziduri de care te lovesti in sistemul nostru inghetat in comunism, prea multe lupte pe care nu le poti castiga, asa ca si el a ales sa plece din facultate, o alta mare pierdere pentru studenti. El era profesorul la care puteai merge cand iti ajngeau frustratile peste cap cu celelalte materii si el iti dadea dreptate. Era profesoul care voia sa intelegi ce faci, nu sa inveti un mecanism, si statea cu tine pana se asigura ca asa e. Desi am avut profesori buni in domeniul lor si chiar buni ca dascali si la IS in anul 2, nu pot sa spun ca ii admir, datorita personalitatii sau atitudinii lor.

Anul 3 a scazut si mai mult. Din toti profesorii de la IS, unul din sigurii profesori de curs care inca pare ca se mai chinuie e proful de SMI/SMP. Colegii mei au pareri mult mai bune despre multi dintre ei, poate pentru mine a fost “Too little, too late”. Cum si eu am o parere foarte buna despre proful de AM, parere pe care o aveam din anul 1 cand mi-a castigat respectul, dar pe care majoritatea nu o impartasesc. La TD am facut laboratorul cu Max, iarasi un prof misto, dar care a renuntat sa lupte cu nepasarea studentilor. Totusi, dupa cursuri in care un om face un maraton mental ca sa scoata ce are mai bun, curusile monotone, calme, liniare, de la IS, in care un profesor explica niste formule obosite si apoi toti scriu in caiet de pe tabla ma lasa marmura. Din anul 3 am ales sa nu mai merg la cursuri decat daca ma intereseaza, deci o parte din vina o port. Laboratoarele, in special, erau dezastruase. Dinnou, la SO, la CTI, am intalnit profi minunati. Laboratorul de SO, cu Laura, m-a facut sa vreau sa fiu ca ea intr-o zi. (intre timp am realizat ca nu am calitati didactice)

Si a venit anul 4. Pot sa spun cu mana pe inima ca nu stiu cum arata majoritatea profesorilor, darminte numele. Acum chiar este prea tarziu. Totusi, la MP, cumva a reusit sa ma ia prin surprindere. Semestrul 2 nu aduc nume noi, deci seria cursurilor bune se inchie aici.

Dragi profesori, va multumesc.

*Am ales sa nu pun numele complete din respect pentru profesori si pentru ca sper totusi sa imi iau licenta

Intr-o societate misogina, intr-o tara care nu numai ca sta si priveste ci si incurajeaza acest curent, intr-un popor profund patriarhal, fetele merg la facultate.

Disclaimer: Probabil acest articol va ofensa anumite persoane.

Cum e sa fii fata la Facultatea de Automatica si Calculatoare (ACS)?

Desi auzi gluma cu “Fetele de la Poli sunt baieti de treaba” pana iti iese pe nas, fetelor din ACS chiar li se face nedreptate prin. De la an la an, numarul de fete din facultate creste. Ba chiar de la noi a pornit prima organizatie pentru fete in informatica in Romania, numita Codette. Codette a publicat anul trecut un raport cu numarul de fete in facultati: https://codette.ro/blog/university-stats-prezenta-feminina-in-cifre/

Nu numai ca sunt fete in facultate, dar chiar majoritatea se pot clasa peste 6, cum le place baietilor sa dea note. Adica, sa o spun direct, am colege care arata bine, ba chiar dupa care intorc tipii capul pe strada, si DA, sunt la Poli. In plus, pot sa va asigur ca, de 3 ani si, inca nu am dat de nicio mustata la vreuna dintre ele. Cu toate acestea, miturile rautacioase continua.

Adevarul e ca nu conteaza cat de frumos, elegant, finut sau stilat te imbraci, cate ore pierzi sa iti faci un machiaj perfect, cat te ingrijesti, ca pui cartile alea grele de curs si laptopul pe deasupra intr-o geanta de mana, care apoi sa iti rupa umarul pana la facultate. Tu tot “baiat de treaba” o sa fii pentru ei. Pentru ca baietilor nu le plac fetele destepte. Ce e mai ciudat e ca vei auzi replica asta nu atat de la baietii de la tine din facultate, ci din alte facultati, care nu au nicio treaba cu ce se intampla prin ACS.

Si mai ciudat e insa, cand un baiat care abia te-a cunoscut, va spune replica ca pe o gluma buna imediat ce aude ca esti la Poli si se va astepta sa fii amuzata maxim de asta. Oare chiar ei nu isi dau seama ca e o jignire?

Si din pacate, daca esti ca mine (si majoritatea fetelor), vei oferii un zambet, poate chiar un chicot, sa multumesti partenerul de conversatie, si nu vei spune nimic. Pentru ca nu vrei sa fii tipa aia nasoala care nu stie de gluma. Super, nu?

Si despre baietii din poli se spune ca au fata de tocilari, dar nu pare nimeni interesat sa le spuna asta imediat ce ii cunosc sub forma de umor. Defapt, cum majoritatea nu au nicio “fata” distinctiva, de tocilar cum crede lumea, probabil nimeni nu pomeneste de asta vreodata in preajma lor. Double standards much?

Oricum, dupa ce inveti sa ignori “glumitele”, care daca ai norocul sa faci mate cu Negrescu in anul 1 vor avea o larga varietate, nu vei avea o problema cu a fi fata la Poli.

Fetele se integraza chiar bine in colectiv. De multe ori, fetele iau mai multe burse decat baietii. Baietii nu sunt misogini si nu se iau de tine, ba chiar sunt ei “de treaba”, te includ, te ajuta, te trateaza colegial. Nu e deloc rau sa fii fata in ACS. Desigur, ca in orice loc, poti sa ai ghinionul sa dai de ala 1 ciudat care nu te lasa in pace. Daca nu esti printre concurentele la miss, vei auzi probabil la moment dat un comentariu despre cum arati nu tocmai placut, dar daca ai facut scoala de stat din Romania, nici nu o sa il mai sesizezi.

In anumite domenii, va exista o segregare. Probabil o sa mergi cu fetele dupa facultate in Afi si baietii nu or sa vina. Probabil baietii nu o sa te cheme niciodata la o noapte de fifa in camin, sau intr-un bar la meci (asta daca nu ai norocul sa dai de un tip care considera asta un date, caz in care sper sa iti placa fotbalul). Probabil iti vei face o prietena buna, la fel cum si baietii isi vor face un prieten 2 foarte buni de obicei baieti. Dar nimeni nu spune ca nu exista si prietenii fata-baiat. Ca daca se iese la pizza, ies doar baietii. Daca stai in camin, intr-unul din P-urile mixte, atunci colegii de palier iti vor fi amici, indiferent de sex. Normal ca vei fi mai apropiata cu colegele de camera, dar poti sa mergi la party cu oricine.

Fetele nu sunt izolate si marginalizate in facultate. Nu exista limitari nici sociale, dar nici academice. Fetele se pot implica si participa in competitii, proiecte, voluntariate si ce vor ele in aceiasi masura si fara vreo discriminare, ca baietii.

Ca in orice alt loc, o fata trebuie totusi sa aiba grija de ea. Nu cunosc niciun caz in care o fata a fost tinta unei atentii nedorite din parte unui baiat, dar nu inseamna ca nu se intampla. Fetele tind sa ascunda lucrurile astea, deci nu e chiar subiect de discutie in pauza. Am mers singura pana pe la 12 noapte prin regie, pot sa spun ca m-am simtit destul de in siguranta. Cea mai mare spaima mi-a dat-o un soricel cu care m-am intersectat prea aproape. Nu recomand campusul universitar dupa ora 8, chiar e indicat sa nu pleci singura de acolo mai tarziu de 8. In campus au aces foarte multi oameni din exterior si exita zvonuri ca au fost violuri prin campus cu ceva ani in urma. Practic multe zone nu sunt luminate si ofera multe cotloane unde se poate ascunde cineva. Zona e larga si nu sunt multi paznici. Facultatile au camere doar la intrari. All in all, ziua nu ai ce sa patesti, noaptea evita sa mergi singura oriunde (in Bucuresti). Dupa ce se lasa intunericul, cel mai bine evita gura de metrou din parcul Grozavesti, e o zona in care stau multe persoane fara adapost si posibil consumatori de droguri, NU vrei sa mergi singura pe acolo. Cu grupuri e ok.

Exista o idee vast raspandita in Romania, care spre frustrarea mea e acceptata si propagata chiar de femei: fetele sunt fundamental mai proaste ca baietii, fiziologic nu pot gandi la fel de bine ca ei. Ei bine, dinnou, daca ai facut 12 ani de scoala in Romania, sigur te-ai intalnit cu asta pana acum. La facultate vei da dinnou de asta, intr-un mod subtil dar omniprezent. Multi baieti, colegi de grupa, cred asta. Vei vedea cand ii rogi sa iti explice ce au facut ca sa intelegi si tu, iar ei se vor eschiva. Cand vei pune o intrebare si ti se va spune “Eh, lasa.”. Nu o fac constient sau cu rautate, ci pur si simplu ei cred ca nu vei intelege si nu are rost sa iti explice. Atitudinea asta, cand vine din partea profesorilor, e ceva mai enervanta. Pentru ca daca colegii nu au o obligatie, de explicatia profilor depinde performanta si nota ta. Desigur, exista si cateva ocazii in care asta poate sa funcioneze in favoarea ta, cand profesorii sunt ceva mai indulgenti la notare, tot inconstient.

All in all, nu e deloc rau sa fii studenta in ACS, e chiar fain, si nu trebuie sa iti cresti o barba sa te integrezi.

Daca ai ajuns pana aici si inca crezi ca fetele din Poli sunt naspa, te invit sa dai o tura prin pozele de la party-uri de pe pagina LSAC-ului sa te convingi singur(a) cat de misto sunt fetele noastre ;P

Dupa 3.5 ani de Politehnica, fiind in anul 4 acum, am ajuns la concluzia impertinenta ca sunt intr-o pozitie care imi permite sa imi dau cu parerea despre ce inseamna sa fii student(a) la Poli. (Da, stiu, ar trebui sa lucrez la licenta… )

De ce un blog?

2 motive: Primul, inca nu sunt o fosila (as of 2019), dar sunt pe cale sa devin una, deci e ultima sansa sa exprim o opinie pertinenta (oare?) si doi, pentru ca poate intr-o zi un viitor boboc la fel de buimac ca mine va da de pagina asta si va pleca cu o idee, doua sa-i ajute mai departe.

Un scurt sum-up a ce vreau sa includ in povestea mea, si ce as vrea ca un cititor sa ia din acest blog:

1. Fa o facultate (chiar daca Poli nu e ce ai nevoie, which is perfectly fine, incearca sa faci o facultate, iti da o imagine diferita in viata).
2. Nu te astepta ca facultatea sa fie ca liceul, nu te astepta ca facultatea sa difere prea mult.
3. Socializeaza, socializeaza, socializeaza. Nu spune NU la nicio invitatie sau oportunitate care apare. Du-te, daca nu iti place, pleci. 80% din ce o sa iti ofere facultatea o sa inveti in afara salilor de curs/lab.
4. Notele NU definesc valoarea ta (si de multe ori nici cat/ce stii).
5. Asculta profesorii, dar nu ii lua prea in serios.
6. Ramai conectat la realitate, incearca sa te angajezi cat de repede poti.

Disclaimer: Experienta fiecare persoane in facultate este diferita! Tot ce scriu este prin prisma experientelor mele.

Spre dezamagirea unora care vor ajunge sa citeasca pana aici, sunt studenta la Facultatea de Automatica si Calculatoare, sectia Ingineria Sistemelor (aka IS). Daca te pregatesti sa dai la Calculatoare, nu inchide pagina inca. Multe lucruri pe care le voi spune se aplica in ambele facultati si in plus, la admitere, vei bifa a 2-a optiune IS. O grila poate sa fie motivul pentru care il loc de CTI, vei urma aceiasi facultate ca mine.

Fata de multi care ajung la IS pentru ca nu intra la CTI, eu am fost printre aia putinii care au avut IS prima optiune. Realitatea e ca am facut o alegere dezinformata.

In clasa a12-a, cand toata lumea traia si respira BAC, frica si nervi tociti, faceam 3 meditatii pe saptamana, pentru toate materiile de bac, si nu aveam nici cea mai vaga idee ce sa fac mai departe. Nu am fost niciodata un geniu(sper ca majoritatea va regasiti aici), nu am ajuns la nicio olimpiada la nationala (mate, fizica, astrofizica), dar tot timpul luam o mentiune pe Bucuresti, un premiu 3 pe la concursuri de mate. Nimic special, nimic iesit din comun. Am studiat un an jumatate la liceul de olimpici ICHB, in clasa de olimpici fizica-chimie si am vazut ce inseamna un geniu. E multa munca in spate, dar nu numai atat. Daca esti unul dintre acei cativa, iti recomand sa pleci din tara. Poli si probabil orice alta facultate nu are ce sa iti ofere, nu iti vei atinge potentialul aici, ci il vei pierde. Dupa ce planul meu de a pleca in Olanda sa studiez matematica-economica a picat, am ajuns la Poli.

Trebuie sa fi putin masochist sa alegi Poli de buna voie. Cu toate astea, cateva mii de proaspeti absolventi de bac o fac anual. Din toti colegii cu care am vorbit, pot sa confirm ca cel putin jumatate dinte noi habar nu aveam ce facem.

Si am ales IS. Pentru ca nu mi-a placut programarea in liceu. Pentru ca am auzit ca la IS faci ce se face la CTI, dar e mai lejer. Pentru ca IS iti da timp sa te ocupi de hobiuri si altele pe langa. Pentru ca… nu stiam ce altceva sa fac.

Nu am avut o atractie speciala pentru Poli, dar la ce reputatie are ASE-ul, am zis mai bine aici. Retrospectiv, acum, imi dau seama ca exista asemanari intre cele 2 din punct de vedere a ce ofera pentru dezvoltare personala, cu diferenta ca poate la ASE nu mi-as fi distrus nervii la fel de rau, nu as fi avut la fel de multe nopti nedormite, dar probabil nici nu m-as fi integrat la fel de bine.

Un alt lucru important e ce faci dupa. Sigur, facultatea iti mananca 3/4-5/6 ani de viata, dar job-ul o sa iti manance vreo 40 😦

Pentru mine a fost o decizie bazata pe faptul ca ai mei nu au putere financiara sa ma sustina, iar ACS asigura un job bine platit numai prin reputatie (un alt lucru la care ASE-ul nu o duce la fel de bine).

Vorbind cu un tip care la vremea aia era in anul 2 la IS, care mi-a raspuns la un post pe grupul de Admitere Poli, am decis eu ca asta e facultatea pentru mine (Oh Doamne!). Am fost la PoliFest in primavara, unde fetele de la LSE au reusit sa imi lase impresia ca la ETTI nu voi invata ce ma interesa pe mine (retelistica), iar apoi un baiat de la LSAC mi-a povestit cat de misto e la IS si cat o sa ma ajute sa ma dezvolt. Plus faza aia cu mult timp liber in care inveti ce vrei, care sincer e ca o superoferta de Black Friday pe Emag. Vrei sa inveti ceva ce nu e prea bine acoperit de facultate? No problem, aici ai timp sa te specializezi in ce vrei tu fara sa ramai in urma cu restul. Perfect.

3 luni mai tarziu, si o admitere reusita, eram proaspata studenta la buget, IS.

CEL MAI MISTO SENTIMENT POSIBIL E CAND IEI ADMITEREA.

Dupa ce dai bacul si iei admiterea, traieste vara aia la maxim. O sa fie una dintre cele mai bune. Trust me. In foarte putin timp toate verile o sa arata ca orice anotimp, cu diferenta ca ori o sa ingheti in birou de la aerul conditionat ori o sa te rogi de colegii frigurosi sa il porniti pana nu muriti acolo. E posibil sa fie ultima vara pe care o ai doar pentru tine, inainte sa muncesti. Si chiar daca nu e asa, o sa fie vara in care o sa te simti ca un zeu, pentru ca toate planurile ti-au iesit, planetele s-au alineat, familia e mandra si IN SFARSIT ai terminat scoala! O sa fac alt post despre cum a fost vara de dupa amitere.

Revenind la ideea principala. Bun, am ajuns, mai mult sau mai putin deliberat, la IS. Primul semestru totul a mers bine. Chiar e cel mai frumos, productiv si pozitiv semestru din cele 7 prin care am trecut pana acum. Desi in anul 1 IS si CTI difera in orar doar cu 2 materii, realitatea e ca dupa primul semestru diferentele incep sa fie mult mai mult de atat. Nivelul la care se preda la CTI este mult fata de cel de la IS. Daca la IS lucrurile merg intr-un ritm relativ normal, la CTI e foarte multa informatie care vine de-odata si te izbeste ca un val, ca apoi sa te arunce in ghiarele temelor ce iti vor manca fiecare secunda de timp. Dar cand tragi linie dupa 1 an de facultate si vezi cum colegii tai de la CTI stiu sa faca mai multe ca tine, te roade putin. Asa am descoperit ceva ce m-a ajutat extrem de mult in viata (practic sunt unde sunt acum datorita acestui lucru):

TOP ADVICE: POTI MERGE LA ORICE CURS SI LABORATOR DE LA ORICE FACULTATE DIN POLI, CHIAR DACA NU ESTI STUDENT ACOLO.

Tot ce trebuie sa faci e sa descarci orarul care te intereseaza si sa mergi. La curs nu verifica nimeni cine e in plus in sala, pe profi ii doare doar de cine e in minus. Daca vrei totusi, poti merge sa ii spui profului ca esti si tu acolo. De exemplu la mine a fost cam asa de fiecare data “Buna ziua, ma numesc XY, sunt studenta in anul *ala* la IS si as vrea sa particip la cursurile materiei acestea (si laburile unde a fost cazul) pentru ca ma intereseaza foarte mult subiectul si vreau sa invat. Va deranjeaza?”. Raspunsul a fost intodeauna pozitiv. Din anul 1, sem 2, am urmat o materie pe semestru de la CTI, in domeniul care ma interesa.

Acest lucru mi-a oferit mai multa flexibilitate decat sa fiu efectiv la CTI si recomand asta tuturor celor de la IS, pentru ca:

• Nu a trebuit sa dau examen la materiile pe care nu mi le-am luat pe contract (poti lua materii de la alta facultate ca “facultative” contra cost, sau la schimb cu o materie de la tine , in limita de total 15 credite cumulate in 4 ani *ca indice, o materie importanta la IS are cam 5 credite, deci poti schimba 3 materii in toti 3 ani, dar poti lua oricate facultative. Cele la schimb nu se platesc.)
• Nu a trebuit sa fac temele (si s-a am invatat din primii 2 ani ca nu ma inteleg deloc cu deadline-urile, ceea ce inseamna sinucidere academica la CTI)
• In perioadele aglomerate de la IS (partiale) dadeam skip o saptamana-2 la materiile de CTI
• Am facut doar materiile care ma interesau personal (alea de retelistica, evident) fara sa fac inca 3-4 materii/pe semestru grele
• Daca iei o materie facultativa, pe langa examenele tale vei da si examenul acela in sesiune, deci fata de cele 5 obisnuite vor fi 6 si nu vrei asta. Daca o urmezi neoficial, nu trebuie sa dai nicio forma de examen (partial, colocviu, test, sesiune, etc)
• Daca planuiesti sa dai la o facultate in afara la master, da bine sa ai credite extra, in special daca vrei sa dovedesti ca te intereseaza si ai studiat un anumit domeniu, deci te ajuta sa faci facultativ si oficial materii din aria care iti place

Cu toate acestea, sa faci IS si nu CTI este frustrant. Cum mi-a spus o colega cu un an mai mare cand ne cautam amandoua de munca, de la IS poti ori sa cauti acele cateva job-uri pe automatizari efectiv, ori sa iesi un programator mediocru. Incepand cu anul 2, diferentele dintre cele 2 facultati incep sa fie din ce in ce mai vizibile. In timp ce ei devin din ce in ce mai buni la a programa solutii la orice problema, jumatate din IS nu reuseste sa treaca de notiunile elementare de POO. In timp ce in semestrul 2 CTI face algoritmi de le ies pe nas, vreo 4 limbaje de programare intr-o singura materie si ii vezi pe post de zombi uitati pe bancile in facultate, cu laptopul in brate si mai putine ore de somn decat degete la o mana, la IS nu ai nici macar o materie de programare in orar. Defapt, la IS cam ai timp de ce vrei tu.

Totusi, IS-ul Nu e atat de usor pe cat incearca sa para. Desi nu esti ingropat in teme, ai teme. De multe ori, teme frustrante, teme din care nu inveti prea multe lucruri practice, teme pe care le copiezi pe jumatate de la colegi, teme care iti vor manca in presesiune noptile, teme pentru care laboratoarele nu te-au pregatit. Cateodata, teme care nici nu au relevanta cu materia (so awesome!). Presesiunea, adica 2 saptamnii inainte de sesiunea efectiva, sunt iadul pe pamant. Fix atunci fiecare prof vrea 2-3 chestii de la tine. De obicei cate un proiect si un colocviu. De obicei, nu te-ai apucat de proiectele alea la timp.

Apoi vine umilinta de la IS. Aici e ceva ce se intampla in fiecare facultate si colt din Poli, intr-unele mai mult ca altele. De obicei ACS sta cel mai ok la capitolul asta, dar ca de obicei CTI > IS. In primul rand, fiecare prof de CTI va spune asta studentilor lui, CTI > IS. Apoi o sa vina colegii de la CTI si o sa rada “aia ai avut tu ca proiect? la noi aia era un lab prin saptamana 2” “oricum voi nu aveti teme” “la IS e usor” “voi nu stiti care e diferenta dintre asta si aia?” “voi nici macar nu faceti chestia asta” “oricum la cat studiati voi chestia aia, e ca si cum nu o studiati deloc” “stiam chestia asta pe care voi o invatati acum din liceu” “examenele voastre nu se compara cu ale noastre”. Si doare. Stai la o bere cu prietenii tai de la CTI si se plang de un prof, o materie, un examen, vrei sa te plangi si tu, dar esti instant dat la o parte. “La tine nu e la fel de greu”. BA DA, E! Daca la CTI examenele sunt in general logice, la IS trebuie sa scrii pagini intregi de teorie. Nu ajunge sa intelegi 2-3 concepte sa iei un examen. Trebuie sa tocesti pana ti se impanzeste privirea. Sa stai pe scaun la birou pana te doare coloana. Chiar daca poate un examen e mai usor ca altul, stresul e acelas. E un examen, vrei sa il iei, vrei sa iei o nota buna, iti pasa de medie, iti e frica de restante. Nu conteaza ce examen e, stresul E acolo. Frica e acolo. Cu atat mai mult cu cat e un prof naspa, e un prof care stii ca nu e ok la notare, e un prof care lasa multi restantieri, e o materie pe care nu ai inteles-o sau nu ti-a placut. Si toate astea, sa vin un prof care isi bate joc de tine. Care tranteste o nota din senin. Care nici macar nu iti citeste lucrarea. Care da 8 cea mai mare nota din intreaga serie.

Un lucru care personal a durut, desi am refuzat mult timp sa cred ca CTI>IS, a fost cand am vazut profesorii de IS fata in fata cu cei de la CTI. Cum intr-o discutie nu indraznesc sa isi spuna punctul de vedere, cum isi musca limba, cum pleaca capul cand colegii lor ii iau peste picior, cum se lasa dati la o parte, cum isi musca limba. Cum vin si acuza studentii, in loc sa le ia apararea. Cum in loc sa se intrebe “Ce pot sa fac pentru studentii de la IS sa le fie mai bine?”, cum fac cei de la CTI, se intreaba numai “Cum fac sa imi fie MIE mai bine?”. Nu vreau sa generalizez, e un grup, mic, de profesori la IS care inca se mai zbat pentru studenti, carora inca le mai pasa. Din pacate, nu majoritari.

Si apoi, vine umilinta suprema. Vin profesorii de IS si iti spun in fata cat de prost esti. Se uita la tine cu scarba cand iti dau nota. Iau noptile tale nedormite, munca ta, un proiect in care ai pus suflet, si il calca in picioare. In anul 2, in timpul unui examen de Sisteme, un prof a inceput un intreg monolog. Ce ocazie mai buna cand ai o serie intreaga, vreo 100 de oameni, in banci, maxim de tensionati. Ne-a spus cat de prosti suntem noi, generatiile astea noi. Cum nu stim defapt sa codam nimic, pentru ca folosim librarii. Cum pe vremea lui scriai sute de linii de cod in timpul laboratorului, nu te ajutau lucruri deja scrise de altii. Ca defapt noi nu stim sa facem nimic, doar sa copiem. O generatie de incompetenti, nu suntem buni de nimic fara google. Cum facultatea asta, IS, nu ar trebuii sa ia 300 de studenti pe an, ci 100, aia care chiar vor sa fie INGINERI adevarati (fraza favorita a profilor de IS). Cum restul sunt doar ramasitele care nu au fost destui de buni sa intre la CTI si nu au ce cauta in ACS, ar trebuii sa plece in alta parte, pentru ca asta e o facultate de elita, nu pentru toti. Cum nu meritam diplomele alea de la final, ca oricum vom pleca sa fim programatori si nu avem ce cauta la IS.

Contextul in care un profesor cu o reputatie buna in facultate, care totusi preda bine la cursuri si 2 semestre inveti de la el, vine si iti spune cat de ratat esti, cum nu ai ce cauta acolo pentru ca nu excelezi in domeniul lui, e ca o palma care te tranteste la pamant.

In anul 1 am avut prieten din anul 4. Mi-a spus cum facultatea de Automatica iti distruge increderea in tine. Am refuzat sa il cred, dupa ce am luat admiterea si bacul cu note mari stiam ca sunt in top 20% oameni din generatia mea, stiam ca nu sunt proasta, ma simteam instare sa inving orice provocare. Acum sunt anul 4 si imi e mai frica de un interviu. Imi e frica sa programez alaturi de un coleg de la CTI, pentru ca stiu ca nu voi coda la fel de bine. ACS m-a convins cat de proasta sunt. Acum cand pic un examen, nu ma mai gandesc ca poate nu e vina mea, chiar daca stiu cat de stupid e sa reti text mot a mot, sau ca cerintele au fost absurde, stiu ca l-am picat pentru ca defapt eu nu sunt destul de buna. Pentru ca daca colegii l-au luat, chit ca au facut-o copiind, inseamna ca problema e la mine. Fiecare nota sub asteptari, fiecare lucru la care te chinui ca apoi sa fie evaluat ca slab, iti distruge increderea in propriile forte. Iar profii vor fi acolo, sa te asigure ca tu chiar esti foarte prost.

Si nu sunt doar eu. Imi vad colegii, colegi foarte buni, oameni pe care i-am vazut cum gandesc o problema, oameni pe care ii cred mult peste mine, oameni dedicati si destepti, la fel de “beat down” ca mine, cu moralul si increderea la pamant.

Vreau sa postez un citat postat de profesorul de Prelucrarea Semnalelor pentru studentii de anul 3 anul acesta (deci nu directionat catre anul meu):

“Dragi studenti,

Am incarcat rezultatele finale la PS. Desi am fost avertizat de catre colegii mei cu care ati avut cursuri in anii I si II ca nu prea veniti pregatiti la examene, totusi am speratca veti invata mai mult pentru aceasta disciplina. O spun cu regret, dar seria voastra este cea mai slaba pe care am avut-o in ultimii 12 ani si porbabil, cea mai slaba de cand sunt eu in invatamant (~30 de ani).

[..]

Aceasta facultate are un foarte bun renume si nu acceptam sa scadem stacheta sub o anumita limita (si asa am scazut-o prea mult!). Nu spune nimeni ca este o facultate usoara, ea se poate termina doar cu efort sustinut si doar de catre cei care au in topul prioritatilor lor absolvirea ei.[..]”

…

Si asta nu se intampla la CTI.

As vrea sa inchei partea 1 a de ce nu, cu ce a spus un prodecan, nu intamplator profesor la CTI: daca jumatate de serie pica un examen, problema nu e cu studentii.

Thanks for joining me!

Good company in a journey makes the way seem shorter. — Izaak Walton